Cu carasu’…. cum stai ?


     Sunt pescar cu state vechi.  In vremea uceniciei mele pescaresti,  care a inceput atunci cand aveam vreo sase ani , tata- mentorul meu si in ale pescuitului , platea pentru un permis de pescuit valabil pe toate baltile tarii – mai putin pe cele cu regim special – 100 lei . Ca sa avem la indemana posibilitatea unei comparatii tre’ sa va spun ca la vremea aceea 1 kg. de crap era vreo 16 lei , 1kg. de ulei era 11 lei , o paine era 2-3 lei .  Deci cu contravaloarea a 6-7 kg. de peste puteai sa te distrezi un an intreg platind la Asociatia Vanatorilor si Pescarilor , aceasta suma derizorie . Astazi , cu acesta suma iti poti permite o singura partida de pescuit la o balta de fite , administrata de un intreprinzator mai destept ca statul si poti lua cu tine 4-5 kg de peste dar nu mai mic de 1 kil da’ nici mai mare de 5 …ori poti face 2 partide fara sa iei nimic acasa : daca-l prizi , faci poze cu el , il pupi  in bot si-i dai drumul inapoi in balta …sa mai creasca si sa se bucure si altii de el . Sunt de acord cu sistemul asta . Daca vreau sa fac o prajeala ma duc in hala Oborului si-mi aleg de acolo tot ce-mi doreste papila gustativa …De vreo cativa ani insa , de cand am cunoscut un pescar cu mai mult noroc ca mine – care mai si vinde din ceea ce prinde – cumpar peste de la el . Mi-l aduce viu , am aceasta garantíe ca este proaspat si nu dau gres , asa cum mi s-a mai intamplat cu pestele cumparat din magazine de profil . Ii dau un telefon si-l intreb : Gogule , cu carsu ‘cum stai ?  Si el imi spune de obicei ca …bine …si ma are in vedere !  Intr-una din zilele acestui mijloc de Campionat Mondial de fotbal , ma suna Gogu . Ma uit pe ecranul telefonului si ma bucur la gandul ca mi-a sosit comanda lansata in ajun . Ce ai prins Gogule ? Il intreb vesel …La care Goguta imi raspunde : mai nea’ Radule , cred ca de la vremea asta schimbatoare , de la ploi , nu trage pestele nici neam ….daaaa niste visine nu vrei ? 011

Reclame

Primul pescuit -2012


-Salut , Bubule ! 

-Salut , Piticule !  Ce zici de-o iesire la sfarsitul saptamanii ?

– Daca ne ajuta vremea , n-am nimic impotriva . Numai ca nu cred sa avem mari sanse . Cica vineri ploua  cam toata ziulica iar sambata o sa bata un vant de te ia pe sus …

Hai ca n-o fi chiar asa cum zic astia…stii ca o mai dau si ei in bara  cu prognozele .

Traindo sperando …vedem cum evolueaza  si daca-i ok  , mergem . Unde ?

Vedem noi …unde a-ntarcat mutu’  iapa , numai sa iesim din cloaca asta de betoane ca …m-am saturat . Vreau sa mai vad si o iarba verde , un stufaris , o papura , sa aud pasaretul baltii , sa vad o ratusca , tusca ,  tusca …

M-ai convins . O comitem cu orice risc .

************************************************************

Dupa ce ne aruncam sculele , cracanele , galetile , rucsacii , scauiesele , cutiile de momeli  in carlinga , ne asternem voiosi la drum . Este inca intuneric . Noaptea plouase meserias . Atmosfera  de primavara precoca. Popas de rame si alte lighioane in colt langa Mc Donald’s . Libelule nu sunt . Nasol …sa vezi ca tocmai la asta o sa traga si noi …canci , n-avem . Iesim din Bucuresti spre Urziceni . O informatie luata pe picior de la un alt pescar , ne trimite in partea de est a orasului  si apoi , tot inainte , intins . Pe la kilometrul 30  o cotim la dreapta . Strabatem repede printre cele cateva case si apoi …campul ni se arata dinainte . Splendoarea de soare mijeste bucuros pe cer , in fata noastra . O bucurie de imagine . Am luat aparatul de fotografiat ? De data asta …n-am uitat !

– Sa speram ca ne iarta ploaia de data asta …

– Dupa cum arata cerul …se pare ca avem noroc . Bate un pic vantul , dar …o sa fie bine !

Daca privesti campul …in imediata apropiere a soselei …te ingrozesti . Gunoaie aruncate de niste maini netrebnice , iti strica cheful de facut poze . Sunt gunoaiele noastre si ne mandrim cu ele . Daca n-avem educatie , ne batem joc de natura . Dumnezeu iti da , dar nu-ti pune-n sac !

Discul Solar a iesit complet din Pamant . Brrrr….ce frig este dimineata la ora la care rasare astrul ce ne da viata  !  Bubu reuseste o fotografie de zile mari ptintre niste uscaturi de ierburi din care au mai ramas numai tulpinile .

-Bravo  Fanele , ai stofa de reporter ! Asta-i o poza reusita , sa stii !

Plecam , trecem printre balti , urcam dealul si ne continuam drumul pana la urmatoarea salba de lacuri .

– Ce facem ? Ne oprim aici ori mai haladuim pe campuri pana ne vine inspiratia si ne oprim ?

Hai s-o luam pe malul stang !

-Hai ! Vezi ? Nu peste tot s-a topit zapada !

– Da , dar gheata s-a topit ! Si cat as fi vrut sa fac un pescuit la copca in iarna asta …Dar …n-am avut timp !

– Iar eu nici nu m-am gandit sa fac asa ceva . Pana acum vreo zece ani , faceam doua trei partide de pescuit pe iarna, la copca …cu placere . Acum …nici sa n-aud de pescuit pe gheata ! Cine a mai vazut elefant pe gheata ? Heheheeee

-Lasa ca ma fac eu miculuc la loc , cum am fost si sa vezi ce-mi revin la vechile obiceiuri si abilitati !

Doi pescari , mai harnici decat noi , insirasera cateva undite si lansete  pe mal . Oprim . Dam binete si ne informam . Veneticul  de langa ei era chiar paznicul baltii . Ne recomanda sa ne ducem mai sub mal dupa masina bleu din dreapta . Asa si facem . Vom avea vantul din spate …ceea ce nu-i rau din punctul nostru de vedere . Dar pestele se va muta sigur sub malul din fata noastra . Stim asta din experienta . Ne intindem cate-o undita , nadim si asteptam . 

Fanele , eu mi-am uitat juvelnicul acasa .

-Nu-i rau . Nici eu nu-l am dar o sa folosim impreuna galeata mea . Si le tai tu cozile ca sa-i deosebim pe-ai mei de-ai tai !  Zis si facut . 

Mie mi-a si tras !  Semne bune . Hai ca facem de-o prajeala astazi …sa vezi ce bucurie !

Unul cate unul se aduna baboii . Incepe sa bata vantul din ce in ce mai tare . Undeva , la cativa kilometri in spatele nostru , niste inimi bat puternic .  De emotie . Auzim si vedem avioane ce sosesc la aterizare dar…n-o pot face din prima din cauza vantului puternic . O aterizare ratata  , revenire in pozitia de aterizare , dupa un cerc descris larg de avionul alb-rosu …apoi motoare decelerate , incercare din nou …din nou ambalare si reluarea emotiilor .

-Bietii pasageri ! Ce emotii or avea ? Am trait si eu odata o” ratare la aterizare” pe un aeroport din Germania . Este foarte neplacut . 

Eu am avut emotii cu un avion intern care avea un motor ce nu intra in turatia de regim pentru decolare . Am facut un tur de pista , apoi am coborat si dupa o ora ne-au invitat in alt avion . Totul e bine cand se termina cu bine !

Vantul se inteteste si …”ratarile la aterizare” se inmultesc si ele . Eram cand cu ochii pe plute cand atenti la ce se-ntampla pe cer . In final , ne hotaram sa plecam . Caraseii nostri plecasera sub malul de vis-a-vis impinsi din spate de vantul puternic . Nu-i mai vedeam deloc „la aterizare „in fata carligelor noaste . Era momentul in care trebuia sa plecam . Nu mai era nimic de facut . Ne facusem damblaua pe ziua de azi !

Hai Fanele …mai lasam si pentru data viitoare . Eu unul sunt multumit pentru ziua de azi .

Si eu  Radule , hai sa o stergem . Nemultumitului i se ia darul .

La revedere , vadule !

Mergeti sanatosi , Bubule , Radule !

Stiucile din izmene


-Lino , am o pofta de-un peste  …acum , dupa porcinele astea grele…cum nu pot sa-ti spun !

-Pai io cred ca nu ti-ai pierdut boii sa te duci acu’ la pescuit , ca uite si tu …e gerul Bobotezei , Mitica ! Mai bine mai ada un brat de lemne si cativa stiuleti de porumb de floricele , ca-ti mut eu dorul de peste , cocoselule !

-Tu ,Lino draga , mi s-a cam luat de coco-floricelele tale si-apoi …tre’ sa-ti spun ca am visat ca prindeam niste crapi de toata frumusetea . Stiu , nu-i vremea crapului acum , dar uite , ma infofolesc bine , imi iau si izmenele pe mine , cu toate ca nu-mi place sa le port nici macar pe frigul asta …Imi iau o tuica la mine si toporul si ma duc in fundul gradinii sa tai niste copci pe gheata . Mi-am facut acu’ cateva zile o frumusete de dandineta …e imposibil sa nu iau eu cativa bibani cu ea . Poate si vreo stiuca chioara …heheheeee.  Isi facu o tigara si dupa ce si-o aprinse ,sorbi ,cu ochii pe Lina, din tuica fiarta in care pusese si cateva boabe de piper dupa ce o indulcise cu o lingura de miere .

Lina il mangaie pe frunte si-i dadu un sarut de intelegere a dorului lui de-un pescuit  in balta inghetata din fundul gradinii .

– Du-te  Mitica  mama si  vezi ce faci …ca eu o iau in serios si…peste-un ceas chiar pun de mamaliga !

Cu incuviintarea si binecuvantarea Linei , pleca Mitica al nostru  pe gheata groasa a baltii Zmeul , balta care uda gradinile Cretulestiului -un sat de langa Buftea – la numai vreo 20 de kilometri de mandretea de capitala a tarii .

Dupa ce facu cateva copci , Mitica jongla in sus si-n jos dandineta cea noua facuta de el din tabla argintie a unei cutii de conserva … De-odata simti cum monstrul baltii ii aplica o muscatura hotarata momelii de la capatul firului de borangic al unditei scurte din trestie .  Zmuci cu putere ca sa-i intre carligul bine in oasele gurii , apoi se lupta cateva minute bune pentru a obosi stiuca – o frumusete de  tigru al baltii cum nu mai prinsese demult Mitica al nostru  !  Apoi , una dupa alta , mai rapi apelor inca o multime de stiuci umflate de icre  si bibani o puzderie …Cand , dupa vreun ceas , obosit de-atata lupta cu rapitorii cei mai de temut ai Colentinei , privi in jurul lui pe gheata si vazu cate victime facuse ,  se hotara sa-si umfle prada si sa plece acasa ca…era de-ajuns si ce-i prea mult , nu-i bun !    Dar cum si in ce sa care atata peste ?  Il fulgera o idee si zambi la gandul de ce-o sa zica Lina cand l-o vedea cum apare el acasa , cu pestele  in … izmene .  Pai , nici una nici doua , isi scoase izmenele , le lega frumusel cu nojitele cracilor si …le umplu cu stiucile ce inca se zbateau ca pestele pe uscat . Cu izmenele pline , batu la usa casei unde Lina il astepta cu ceaunul pus deja pe foc .

– Mai Mitica , chiar la asta nu ma asteptam ! Auzi tu soro , unde sa puna el stiucanele astea …in izmene !!!

 

Povestea , a fost transmisa din tata-n fiu pana a ajuns la voi  acum . Faceti ce vreti cu ea …dar sa nu credeti ca este vreo” pescareasca ” de-a mea . Lina si Mitica au existat si au fost niste bunici buni . Stiucile au existat si ele si au poposit  si pe mesele vecinilor   celor doi  tarani , tineri la vremea aceea – pe la anul 1926 -28 … cand pescarul nu se ducea cu rucsacul la pescuit , ci cu izmenele de pe el !

La Vadul Anei …


Era o frumoasa zi de mai a anului 1996 .

Una dintre putinele balti care erau deschise pentru pescarii sportivi bucuresteni , la vremea aceea , era una din marginea paduroasa a Branestiului , o balta cu mult stuf , salbatica , nepopulata de multi ani  de filiala sub obladuirea careia se afla . In amonte -Branesti 4 , in aval -Fundeni Frunzanesti  , acum balta se vede foarte bine de pe Autostrada Soarelui . Pe malul ei apar fel de fel de constructii in stiluri care mai de care mai originale …dar …nu despre asta vreau sa va povestesc aici !

Impreuna cu fiu-meu -la vremea aceea flacaias de vreo 17 ani – si cu un coleg de serviciu si bun prieten , poposim pe balta si constatam cu stupoare ca locuri de pescuit nu mai sunt decat vreo doua -trei  numai pe digul dintre Vad si Branesti 4 , si numai in dreptul valtoarei de scurgere , acel loc unde apa bolborosea cu mare zgomot, spumigen . Locuri incomode si putin promitatoare . Asta e ! Ce sa facem daca n-am binevoit sa ne trezim mai devreme ?  In fata noastra la vreo 15 metri , dadeau sa inverzeasca niste ragalii , alaturi un stufaris bogat in care se auzeau macaituri de lisite si ieseau din cand in cand niste piuiace de gainusi de balta … Soarele incepuse sa ne incalzeasca bine. Hotarasc sa nu ma incurc cu undite , la mal . Imi montez lansetele si caut sa plasez momelile cat mai aproape de ragaliile din fata mea , la numai cativa centimetri de buza lor . Din cateva incercari imi reglez tirul . Guta subtire , de primavara , carlige de 8 , cocolos de mamaliga amestecata cu paine , sofran si pulbere de biscuiti „Mirela” . Pe arc -mamaliga amestecata cu grau fiert si halva cu cacao – o delicatese , pe care daca o incercati n-o sa va para rau …Nu aruncasem bine prima scula ca si vad cum sare in bara bambina ..si ramane acolo , de  pe tambur derulandu-se firul …intr-o veselie . Intep , se curbeaza lanseta , animalul de la capatul celalalt se opune cu inversunare si rupe firul …care se dovedeste a fi prea subtire . Offff …nu-i nimic , imi zic , si dupa ce le spun confratilor ce mi s-a intamplat , schimb tactica ( carlige mari de 4 , legate cu fir textil -tocmai imi daduse amicul mei Cristi , chirurgul , niste catgut  numai bun pentru ce aveam noi in fata ).  Carligul solitar , legat direct de arc , bine acoperit de cocolos , si zvarrrr cu el in buza ragaliilor !     2-3 minute …bambina -ZBANG !!!  in bara !  Lanseta se-ncovriga , pestele se opune dar …de data asta il stapanesc eu pe el …nu el pe mine !   Dupa  un dril focos de vreo 10 minute , reusesc sa-l aduc la mal , ii dau aer , Razvan il ia in minciog si al nostru este . Un crap  de vreo 4 ocale lunguiet si auriu , de toata frumusetea .  Pana pe la ora 12 au tras crapii in prostie , unul dupa altul . Pe unii i-am facut marinari , mi-au rupt , n-am avut cum sa-i urnesc din salasurile lor lacustre . Pe cei mai mici , i-am pacalit . Cand s-a umplut juvelnicul i-am inhamat  pe-o sfoara . A fost o zi de care imi aduc aminte cu placere . In anul urmator , in luna mai , intr-o zi frumoasa , leita cu cea din ’96 ma aflam din nou in acel loc .  NIMIC ! Parca pescuiam in cada , acasa ! 

Iata de ce este viata frumoasa : nu seamana o zi cu alta !!!  As mai adauga o  „maxima”  spusa recent de nasul meu- pescar pasionat si el , ajuns la 84 de ani : ” timpul trece prin noi , cum trece  expresul printr-o gara mica ” .